Durata citire: 7 min 𝐂𝐚 𝐧𝐢𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐢̂𝐧 𝐝𝐞𝐭𝐚𝐥𝐢𝐢 𝐞𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐃𝐚𝐧 𝐋𝐮𝐧𝐠𝐮. Un caleidoscop cu mii de bucăţele de sticlă colorată e cartea lui. Apropii ochii de lentilă şi pentru fiecare, indiferent de timp, indiferent de spaţiu, altă imagine se compune, altă realitate. Sau altă poveste.
Durata citire: 7 min ”Zbor deasupra unui cuib de cuci” e încă relatable. Va fi mereu. E o carte despre încleștarea perpetuă dintre individ și sistem.
Durata citire: 9 min În Iași se întâmplă mereu prea multe lucruri în zona de cultură. Știu, e o afirmație vexantă. Că doar, se știe, în cultură nu se prea întâmplă lucruri în România, iar Iași e un oraș al Estului Îndepărtat, câte chestii s-ar putea petrece aici?
Durata citire: 7 min Toți adolescenții au colțuri de suflete despre care părinții lor nu știu absolut nimic. Nici măcar nu știu că există. Toți adolescenții trăiesc în lumi secrete. Paralele cu lumile noastre de adulți. Trăiesc acolo în haite, însingurați, luptându-se zi după zi cu pericole, agresiune, violență. Toți.
Durata citire: 6 min Cu ”Menajeria de sticlă” a cunoscut un succes imens și a intrat în atenția publicului și a criticilor literari, ”Un tramvai numit dorință” i-a adus un Premiu Pulitzer pentru dramă și l-a așezat lângă Eugene O’Neil și Arthur Miller, în galeria celor mai reprezentativi dramaturgi americani. Însă ”Pisica pe acoperișul fierbinte”, cea care i-a adus cel de-al doilea premiu Pulitzer pentru dramă în 1955, a fost preferata lui Tennessee Williams.
Durata citire: 16 min Dacă ești părinte de adolescent și îți dorești să te mai conectezi în vreun fel cu el, îți vine să râzi când te gândești la ideea de a-i propune să citească o carte. Sau să meargă cu tine la un muzeu de artă. De fapt, la orice muzeu. Aici găsești sugestii pentru a crea o conjunctură fericită pentru o conectare de calitate cu adolescentul tău.
Durata citire: 26 min În februarie am fost la: ”Bambi. Povestea pădurii”, ”Bob Dylan: A Complete Unknown”, ””Enescu-jupuit de viu”, ”Orașul cu fete sărace”, ”Bach in Movement” și ”Lucia de Lamermoor”. Am scris aici unde mi-a plăcut și unde nu.
Durata citire: 13 min Statisticile despre consumul de cultură în România spun lucruri dureroase despre noi. Cei puțini care citesc devin și mai puțini când e vorba de participat la spectacole sau vizitat obiective culturale. Cum pot eu să schimb asta? Și la ce mă ajută?
Durata citire: 9 min Când se termină un spectacol de Radu Afrim, publicul stă câteva secunde. Aplauzele încep timid, rar, vlăguite. Durează să îți iei înapoi avatarul înțepenit pe scaun. Durează să înghesui în el ghemul de emoții și să-l faci să reacționeze. Durează până îți aduci aminte cum să dai comanda corpului tău să se ridice mai repede în picioare și să facă zgomot, că deja sunt actorii la rampă, s-a terminat, s-a terminat și tu nu poți să le dai cât merită, le dai niște amărâte de aplauze, ai vrea să strigi, dar nu poți, că plângi.
Durata citire: 9 min Cum a fost la spectacolul de balet ”Spărgătorul de nuci”, de ce nu-mi pare rău că am fost la piesa de teatru ”Colivia” și cât de mult îl iubește Iaș-ul pe Radu Vancu.