S-a mai dus o săptămână de școală. Sau a mai început un weekend. Rămân agățată în momentul ăsta moale, fără margini definite; un timp incert, al sfârșiturilor sau al începuturilor, cine mai știe?
Stau în buza verii, dar afară e covârșitor de toamnă, așa că am pierdut nițel reperele: pare că se sfârșește școala, dar se simte ca și cum ar începe.
Va fi soare și cald în toamna școlii, pentru mine? Nu mai știu, se amestecă emoțiile.
Intr-un mod surprinzător, în ziua aceasta de toamnă, școala Feticăi mă bucură. E prima zi de toamnă în care Școala mă bucură.
Azi, Fetica a avut de făcut marionete la AVAP.