Sunt convinsă că nu sunt singura care și-a dorit ca școala să fie… „altfel”.
Sunt sigură că mulți am visat cu amărăciune la o școală care să se potrivească mai bine copiilor noștri decât ni s-a potrivit nouă. Fiecare a visat după inima lui.
Și-mi vine să zic că Oh, Lord ne-a trântit acuma o școală care nu o fi fix după inima fiecăruia, că n-avea cum să facă milioane de școli, după milioane de vise, dar care e suficient de încăpătoare și laxă încât să ne putem potrivi fiecare visele în ea.
„Ați vrut școală altfel? Na-vă școală altfel!”, o fi zâmbind ghiduș Oh, Lord.
Știu că n-a fost cu ciudă; văd cum e cu dar. Și, ca orice, dar, e după alegerea noastră cât ne bucurăm de el, cât îl creștem și cum îl facem dar din dar și Rai pentru cine om alege.
Azi, Fetica a avut o evaluare la română. A continuat o poveste despre un țap fotograf care a zăpăcit pădurea cu niște fotografii misterioase care au stârnit agitație și mare supărare între animale.
A fost foarte mulțumită de ce i-a ieșit. Așa de mulțumită, că a vrut musai să-mi citească 🙂