Și dacă astăzi ai afla că zeii s-au așezat într-o zi la masă și, stând la vorbă, printre paharele lor de nectar și ambrozie, au ticluit această mare ghidușie, cum ar fi?
Și dacă ai afla că totul nu-i decât o joacă a Universului și că mâine, cu aceeași ușurință cu care ți-a modificat infrastructura obișnuită a vieții, ar putea să o facă din nou și din nou, cum ar fi?
Ai fi furios, te-ai simți neputincios, ai zâmbi, poate?
Și după ce ar trece toate emoțiile păcălelii, ce ar rămâne în urmă?
Dincolo de neputință, dincolo de mânie, dincolo de teamă, dincolo de plictiseală, după ce le dai la o parte, strat cu strat, ce rămâne?
Rămâi tu, rămân eu, rămânem noi, cei care am fost mereu adevărați, dar nu nemișcați, nu constanți, nu ficși, ci etern schimbători, în mișcare, în creștere, în evoluție.
Eu, tu, noi cei care ne mișcăm o dată cu valurile. Pentru că SUNTEM valurile.
Iar asta NU e o iluzie nici azi, nici vreodată.
Bună dimineața, Îmbucurători! Să ne poarte valurile lin azi și mereu🤗