S-a încheiat a treia săptămână de stat în casă și a trebuit să mă uit pe calendar, să număr zilele ca să fiu sigură. Și așa e, intrăm într-a patra săptămână din era post pandemie.
Și, oricât de fantasmagoric ar părea asta… ne-am obișnuit. Ne-am obișnuit cu ordonanțele militare, știrile pe Facebook, campaniile de ajutorare a spitalelor, campaniile de orice, ne-am obișnuit să privim curbele acelea care numai urcă și să ne ordonăm traiul după următoarea aprovizionare săptămânală la vreun curier care livrează acasă sau la vreun supermarket la care ne-am obișnuit să stăm la coadă afară.
Ne-am obișnuit cu lucratul de acasă, cu platfirmele online, am rânduit orarul accesului la laptop pentru copii și școala lor.
Adevărul e că știam asta, dar uite că nu credeam până la capăt: aparent, îți ia cam trei săptămâni să te obișnuiești cu ORICE.
Mă bucur că ne-am obișnuit. Înseamnă că am găsit niște mecanisme de adaptare disponibile pe acolo, prin noi.
Dar bucuria de azi nu vine de aici, ci din dorința de a păstra în mine vie percepția efemerității: nu va dura pentru TOTDEAUNA situația asta, nu voi trăi MEREU cu ordonanțe militare, închisă în casă. E bine că m-am adaptat, ar fi îmbucurător să nu mă obișnuiesc prea tare, pentru că voi avea de reclădit o lume prosperă când voi putea ieși din casă.
Așa că, săptămâna aceasta a patra, o declar, pentru mine, săptămâna schimbării. Și o dedic ieșirii din noile rutine 🤭🤗🤗