A fost un an dificil. A fost sarcina, apoi primele luni cu Mara Alexandra…Iarna a trecut repede si cam fara activitati cu baietii pe afara. Desi imi promisesem si propusesem sa nu mai treaca iarna fara muuuult, muuuult sanius, patinoar, bulgareala, in ciuda mucilor si virozelor de tot felul. Imi promit din nou ca anul viitor nu mai trece fara muuuuult sanius, patinoar, bulgareala. Pina una, alta, am reusit, totusi, sa bifam UN sanius, UN patinoar (gratie orietenilor si familiei) si… acum doua zile…in sfirsit…un om de zapada.
Un pipernicit de om de zapada la care am muncit din greu EU, ca baietii s-au plictisit rapid. Asa ca, in timp ce eu adunam zapada, o lipeam frumusel cu miinile goale si in rapid proces de inghetare, baietii alergau prin ninsoare. Victor striga in gura mare: ” CE LINISSSSSTEEEE EEEEEEEEEEEE!” si statea in zapada cu gura deschisa la gustat de fulgi. Eu il apostrofam din cind in cind sa vorbeasca mai incet si sa nu mai urle, eterna problema. La un moment dat, se indeparteaza de mine zbierind: „MAAAAAAAAAAAAMAAAAAAAAAAAAAAAA!”.
Ii raspund cam in sictir, satula de facut morala de pomana: „Ce e, Victor?”
La care el ma repede: „Nu vorbeam cu tine! Eu vorbeam cu Dumnezeu! HEEEEEEEEEEEEEEEEEI, MA AUZI? MA AUZI, ACOLO SUS?”
Am terminat omul, i-am pus impreuna miini, nasturi, ochi si, evident, nas de morcov, am dansat isteric in jurul lui si am plecat repede in casa, imbujorati si veseli.
***
Baietii au venit de la gradinita. Maninca. Eu ii intreb: „Ce ati facut azi la gradi?”
Tudor imi raspunde sec: „pai, citeste si tu caietelul, ca a scris acolo teacher!”
***
Tudor: „Casa noastra e cea mai frumoasa. Pentru ca noi avem surioara!”
***
„Victor, de care fulgi vrei? De aia cu lup (si cu cacao) sau patratele ( cu scortisoara)?”
Hmmmm…
„Pai aia cu scortisoara sunt MAGICI! Daaaaar, vreau de aia cu lup!”