Uf, am facut-o si pe asta… Am fost cu totii, cu mic si mare la Sucevita si am botezat fetita.

A fost scurt, teribil de obositor, agitatie mare, dar… a fost frumos. Sigur, pensiunea e inconjurata de padure si biserica de lemn era micuta si intima si mirosea frumos, sigur mincarea a fost prea multa si buna, sigur, camerele erau calduroase, cabanutele fermecatoare dar… peste toate astea si dincolo de ele, au fost oamenii minunati pe care i-am strins linga noi, de prin toate colturile tarii. Nu cred ca mai incape in mine destul „multumesc” pentru ei… Am realizat ca, in fond, suntem cu totii o mare si fericita familie; ne vedem rar si cind ne vedem nu apucam sa ne spunem tot ce ne-am dori, dar ne vedem de fiecare data cu atita dragoste si bucurie, mereu mai tineri, mereu mai surizatori si mai impacati, mereu mai multi, din ce in ce mai multi pitici care se aduna pe linga noi, cu din ce in ce mai multe impliniri.

Zinuta a luminat cu fetisoara ei vesela toata adunarea, baietii au fost extrem de fericiti, inconjurati de prieteni si verisori, noi am ramas cu o adiere dulce amara ca n-am apucat sa va spunem tuturor indeajuns de mult ce tare va iubim. Dar voi stiti, nu?