Din viata mea de persoana matura fac parte, de acum, bine stabilite intre jaloanele existentei mele, o serie de oameni minunati. Socializam, comunicam uneori, ne expunem unul altuia fetele vesele si dispozitiile suave, fugind prin viata grabiti, stresati, dar siguri, totusi, pe soliditatea prieteniilor care ne inconjoara. Sigur?
Seara, cind ajung acasa si cind, in sfirsit, ma vad cu sotul meu, sunt epuizata de atita socializare, de atita veselie, de atita siguranta, sunt epuizata de efortul de a-mi mentine statutul de „persoana tonica”, asa cum m-a numit o data o colega de serviciu, spre marea mea uimire… Asa ca sotul meu gaseste acasa o muratura incapabila sa il mai inteleaga, lipsita de pic de rabdare, extrem de deprimabila si cu o dispozitie foarte volatila. Sotul meu nu cunoaste o Sinziana tonica, stie doar una obosita…
Asa ca nu ma pot impiedica sa ma gindesc la persoanele minunate din viata mea, la felul in care ELE ajung seara acasa.
Drept urmare, fac azi o pauza de un minut in care le trimit un strop de tandrete, un pic de intelegere si un gind senin. Un minut de tandrete pentru:
- mama si tata care lucreaza toata ziua si nu mai apuca sa iasa la un suc pentru a-si consuma libertatea oferita de faptul ca noi, eu si sora mea, ne-am facut mari
- sora mea care a inceput sa cunoasca mincatoria din presa din noua ei postura de ziarista
- cumatrul meu care e asa de foit de toata lumea ca nu mai are timp sa se ocupe de doctorat (trebuie sa ne apucam!!!)
- cumatra mea care asteapta o numire pe post undeva, departe, in Belgia
- nasii mei care au o gramada de treaba la ei, acolo, la Bucuresti
- vara-mea si sotul ei care nu si-au terminat inca de construit casa si s-au mutat deja din vechiul apartament
- prietenelor mele care au afaceri noi si alearga toata ziua sa le faca profitabile
- miclowan care inca are sechele din sesiune
- verisoara mea cea mica ce a trecut cu surle si trimbite prin doua sesiuni
- prietena mea care zboara toata saptamina si sotul ei care sta singur acasa
- sotul meu care nu mai stie cum e sa ai o sotie tandra (dar suporta, inca, cu stoicism)
- si pentru restul lumii, pe care nu am reusit, din comoditate, probabil, sa o nominalizez,dar care imi populeaza viata cu intimplari minunate…