Vara parfumata

Desigur, primavara ramine anotimpul meu preferat. M-am nascut primavara, la vremea lalelelor, asa ca ma infioara de fiecare data, in fiecare an, de parca m-as naste din nou, cu fiecare buchetel nou de ghiocei, explozia de flori maruntele, delicate, cu parfumurile lor usurele si culorile lor sfioase. In aprilie ma redefinesc, ma darim, ma reconstruiesc, ma indragostesc din nou, ma scufund in mine, ma revolt, ma inalt.

Inainte de gemeni vara nu imi spunea nimic; colcaiam adolescentin, tiriindu-ma prin canicula; ma dezintegram suficient de anost si vegetam pina la urmatoarea primavara.

Acum insa… m-am asezat in viata mea cu simpatie si intelegere; si vara s-a asezat peste mine cuminte, luminoasa; caldura ei mi se pare acum mingiietoare, e vremea pantalonasilor scurti si a jucarelelor pentru nisip, e vremea in care doi baietei isi infunda minutele intr-un castron cu capsuni si caise si molfaie multumiti.

E, acum, vremea in care ma inunda fericirea fructelor; in casa miroase a gem de capsuni si a turtite cu ovaz si a tarte, afara miroase a tei; vara e putin baroca; incarcata de parfumuri grele si fructe violent colorate si flori carnoase. Vara e rosie si aurie. Si ma inconjoara calduta si grea ca mierea. Acum iubesc vara.

Si…presimt cu un zimbet placut in coltul sufletului meu, toamna stinsa, zacusca roscata, frunzele, crizantemele amarui.

Ma napadeste vocatia casnica!

Numai cu iarna nu am dat-o inca la pace…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *