Te iubesc. Îmi pare rău. Te rog, iartă-mă. Mulţumesc.

Am descoperit de curând mantra asta ho’oponopono. Am citit despre această străveche practică hawaiiană, despre adepţii săi, despre adaptările făcute de diferiţi gânditori şi practicieni la realităţile sociale ale lumii contemporane. Am citit cu aviditate, m-am lămurit un pic şi citesc şi mă documentez în continuare, cu frenezie aş spune.

Indiferent de poziţia mea doctrinară la sfîrşitul acestui proces de cercetare şi asimilare, sunt perfect convinsă că voi rămâne legată de  această formulă ritualică vindecătoare. Regăsesc acolo fundamentele tuturor religiilor şi mişcărilor spirituale din lume; intuiesc, în această formulă şi în puterile ei profunde, esenţa şi sensul spiritualităţii: a existenţei viziunii integratoare a lumii, dar şi a căutării viziunii integratoare a lumii. Undeva, în formula aceasta, trăieşte un adevăr absolut, fără nuanţe relativizatoare. Poate că nu îl voi descoperi vreodată. Poate că nici nu e nevoie.

Deocamdată eu vreau să practic formula aceasta magică: o poţiune cu iubire, asumare, rugăminte, iertare şi recunoştinţă.

Îmi doresc să fac un exerciţiu real, profund, plin de manifestare a iubirii, recunoştinţei, asumării, iertării şi/sau rugăminţii în fiecare zi. Cel puţin unul pe zi.

Vă rog să primiţi exerciţiile mele. Să le lăsaţi să existe pur şi simplu. Iar dacă, în zborul lor delicat, ele vă ating subtil vreun colţ de suflet şi vă apucă dorul de a mulţumi, cere iertare, fi recunoscător, ruga sau iubi pe cineva, v-aş fi adânc recunoscătoare să vă  permiteţi să vă abandonaţi dorului şi să lăsaţi gesturile, emoţiile şi cuvintele să curgă dinspre voi spre oriunde decideţi voi.

Iar dacă, totuşi, în nesfârşita lor preumblare, exerciţiile mele trec peste voi rănind vreun colţ de suflet, vă rog adânc să mă iertaţi.

Vă mulţumesc că existaţi în jurul meu în atâtea nebănuite şi minunate moduri!

Sînziana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *