Semne de dragoste

In iuresul planificarilor de cadouri pentru sarbatorile de iarna, ne-am oprit un moment, eu si sotul meu si ne-am intrebat unul pe altul: “Bine si TIE ce sa iti aduca Mosul?”. Nu avusesem timp sa ne gindim la noi; eram surescitati, faceam planuri, cumparaturi cit cuprinde, ne gindeam la zilele in care va trebui sa facem naveta cu copiii de la mama mea la mama lui si invers si asa mai departe…

Intre paranteze fie spus, am constatat ca sarbatorile de iarna sunt extrem de obositoare atunci cind ai copii pe care trebuie sa ii scoti afara, sa ii arati tuturor rudelor, ca sa nu mai vorbim de mesele lungi si grele o data la mama mea, o data la mama lui, drumul pe la bunici, in fine, o alergatura groaznica, la capatul careia te prabusesti obosit in pat si iti doresti sa inceapa iar serviciul, cu rutina lui odihnitoare.

Deja eram agitati, asa ca nu am avut timp si dispozitie sa ii mai scriem scrisorica de rigoare lui Mosul (nu e doar o figura de stil, la noi in familie se scrie scrisorica lui Mosul, in care fiecare ii spune Mosului ce pacate a comis in anul care a trecut si de ce meriota, totusi, un cadou din listuta lui de dorinte). Asa ca am izbucnit oarecum inciudata: “Stii ceva? Si asa nu mai avem timp sa ne aratam dragostea unul pentru celalalt; asa ca anul asta, in semn de iubire, o sa ne FACEM cadourile. Adica nu le cumparam, le facem noi cu minutele noastre!” Si asa a ramas.

Dupa indelungi eforturi de imaginatie, m-a traznit deodata IDEEA cadoului pe care urma sa il fac pentru Cristi: o sa ii pictez un afis. Un afis cu Pink Floyd, foarte drag lui, pe care il avea din adolescenta si pe care il prinsesera copiii si il facusera bucati. Nu se mai gasea de cumparat unul identic asa ca… Era vorba despre o varianta de la coperta albumului “The Division Bell”. Am zapacit-o de cap pe o vinzatoare de la un magazin specializat pe articole necesare pictorilor si artistilor plastici de tot felul, insa am reusit pina la urma sa cumpar ce aveam nevoie si m-am apucat de lucru. A durat trei zile si a iesit aproximativ identic, oricum eram teribil de incintata de rezultatul muncii mele si la fel a fost si Cristi cind l-a primit.

Eu, in schimb, am primit o veioza confectionata de Cristi. O veioza patrata, cu abajur de satin galben pe care sunt pictate stelute verzi. L-a ajutat si mama la finisaje; dupa ce am primit cadoul, mama m-a chemat in balcon, la o tigara: “Ia uite cam cita sirma a luat barbatu-tau ca sa iti faca veioza!”. M-a umflat risul: pe balcon la mama e si acum un val de sirma de vreo 4 metri lungime.

Dincolo de toate astea, a fost o idee buna. Acum, in fiecare seara inainte de a adormi, privesc printre gene la veioza mea galbena cu stelute verzi si STIU ca, desi nu are timp sa imi spuna asta mereu, desi nu avem timp unul pentru celalalt, sotul meu ma iubeste.

Veioza mea e o declaratie zilnica de dragoste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *