Oul cu dragoste

Din isprăvile Marei nu am mai povestit. Şi a venit şi timpul ei:)

O prietenă, Laura, mi-a povestit odată despre oul cu dragoste: se aşează mîinile desupra capului copilului, se pocnesc sec una peste alta şi se scurg palmele şi degetele, delicat, încet şi mîngîietor peste faţa copilului; mama sau tata au spart un ou cu dragoste, iar dragostea se prelinge peste copil, multă, dulce şi alintată.

Am purces la spart ouă cu dragoste în capetele copiilor mei:)))) Multe ouă, cu multă dragoste. Peste băieţoii duri, lipsiţi de ifose şi aere de mimoze, băieţoi care sunt la vîrsta la care se strîmbă cînd îi pup şi peste Mara mică, mai puţin dură, mai mimoză, ştiţi voi, fetiţă. Efectul a fost spectaculos. Din toate cele trei direcţii ouă peste ouă au fost solicitate în tot felul de momente.

Cînd dragostea se prelinge peste copiii mei, pupilele li se măresc şi li se face pielea de găină. Şi, privind la ei, cam asta mi se întîmplă şi mie. Ne umplem cu toţii de o dragoste incredibil de roz şi de lipicioasă, dulce ca o acadea, o dragoste aşa de miericioasă că te umpli pînă la refuz de ea. O dragoste de aceea pe care simţi nevoia să o umpli de sarcasm atunci cînd o vezi afişată în toate dulcegăriile roz, musai roz posibile şi imposibile. O umpli de sarcasm, că eşti prea cool pentru atîta imposibil de dulce dragoste. Însă în tainiţele sufletului tău tînjeşti la ea, pentru că e dătătoare de dependenţă, pentru că te umple, pentru că după o porţie de iubeală de asta te simţi deplin.

Şi uite aşa, cînd rezervoarele copiilor mei se golesc mai mult sau mai puţin, cînd conexiunea noastră se mai slăbeşte cîte un pic, cînd nu am chef să mă joc cu ei aşa cum îşi doresc ei, cu alergat, şi ţipat şi împuşcat, deşi ştiu că au nevoie, deşi ştiu cît de bine le face… îmi cer iertare de la ei şi… le sparg un ou cu dragoste în cap:) iar asta ne încarcă aşa de tare încît… uneori îmi vine mie cheful de joacă mie, iar alteori le este lor suficient pentru un timp.

Într-o după amiază, Mara îmi tot dădea palme peste cap. “Heeei, Mara, nu e ok, mă răneşti şi mă doare!”, îi zic eu.

Ea rîde şi îmi repetă: “Sparge, mama, sparge!”.

“Ce să sparg?” zic, uşor iritată.

“Sparge oul cu dragoste, mama!”, îmi răspunde ea:)

Daaaaa… Copiii noştri sunt inteligenţi. Eu chiar AVEAM nevoie să sparg un ou cu dragoste:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *