O poartă deschisă

Mie nu-mi place școala. Consider sistemul de învățământ din România e anacronic, rigid, incapabil potențeze creativitatea înnăscută a copiilor. Așa stau în sufrageria mea plină de cărți, îmi beau cafeaua, pictez și, în timp ce las culoarea alunece pe pânză, întreb cât de ipocrită putea fi vreau țin la școală 120 de copii cu risc de abandon.

EU, cea anti-sistem.

Îmi aud pe sus, prin mansardă casei mele, copilul care învață după amiază și încă nu a plecat spre școală. Mai devreme a venit întrebe despre niște divizori și multipli comuni, despre niște vehicole care mergeau cu viteze diferite, despre niște diftongi, un hiat și niscaiva specii literare. I-am spus. Acum și-a terminat temele; face browsing prin tehnologiile lui de ultima oră, în timp ce eu îl bazâi acceseze sutele de cărți din biblioteca. În weekend, probabil mergem la muzeu sau, poate, la prietenă noastră chimistă, le arate cum se văd celulele la microscop.

Așa , da, am dreptate. Ce ar putea școală ofere copiilor mei? Au tot ce le trebuie acasă. Și au și părinți capabili le răspundă la toate întrebările. Ce-ar fi cei trei copii ai mei abandoneze școală, gândesc? Și ce dacă ar face-o? N-ar fi mare lucru… Pentru au acasă tot ce le trebuie se dezvolte, își formeze abilități, își găsească pasiuni și devină adulți armoniosi.

Dar nu e vorba despre copiii mei, nu-i așa? E vorba despre 120 de copii care se duc in locurile pe care le numesc case și nu găsesc acolo nici cărți, nici creioane, nici pânze de pictat, nici părinți care le spună cum stă treaba cu divizorii și hiatul. E vorba despre copii pentru care școală înseamnă unică poartă deschisă spre educație. Nu ipocrită fi întreb de ce contribui să-i ajut meargă la școalăArogantă fi.

Așa las pensonul, urc scările de la mansardă să-mi îmbrățișez copilul și îi caut pe cei de la “Salvați copiii Iași”   văd cum pot aduce și eu măcar un zâmbet din 120.

În data de 15 noiembrie, Salvați Copiii Iași organizează Gala “Zâmbet în dar“, în scopul de a ajuta 120 de copii provenind din medii defavorizate să rămână şcolari.

Ar fi inspirator să le fim alături!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *