Mama caracatita si dormitorul soarelui

Vacanta in Bacau, citeva zile.

“Mama voastra are trei copii si are grija de voi toti si trebuie sa o intelegeti si voi, ca nu mai poate, saraca, e si ea obosita, ca nu are decit doua miini si voi sunteti trei!”, zice mama mea, compatimitor, catre copiii mei.

Tudor, mosnegeste, cum i-e felul, porneste discursul catinel, entuziasmindu-se pe drum: “Pai, uite! Daca mama ar avea trei miini, ar putea sa tina cite un copil in fiecare mina! Ca noi suntem trei!” Si, cu ochii incepind sa sclipeasca si in ritm tot mai sustinut: “Si daca mama ar avea muuuulte miini, asa ca o caracatita, ar putea sa faca TOT ce vrem noi!” PAM-PAM.

Si… dupa muulte peripetii, printre care un spatiu de joaca in care si-au facut un prieten si o tura prin mall, la film, unde am facut cunostinta cu mare incintare cu Rapunzel si Papagheorghe, am reusit sa plecam inapoi la Iasi. Pe drum, chiar la iesirea din Bacau, am prins soarele, rosu stralucitor, apunind zorit, pe partea lui Victor. Strigate, exclamatii: “Mai are un pic, se duce, se duce! A DIS-PA-RUT!!!!!!” In sfirsit…ceva, ceva liniste… Sau nu:

“Mama! Eu vreau intr-o zi sa mergem acolo unde se culca Soarele!”

“Pai, mami, e foarte departe! E mai departe decit China!”

Tudor intervine, intelept ca intotdeauna: “Soarele doarme in spatiu! El se culca cu capul pe o planeta!”

“Pai, cam asa e”, zic si eu.

Victor mai viseaza un pic: “Eu vreau sa mergem la dormitorul Soarelui, acolo, in spatiu, intr-o zi, mama!”

Si inca un pic: “Eu as prefera sa merg la Iasi cu o racheta!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *