Inimă de vară dezlănțuită: Mărul meu șui

Îmi cercetez copacii zi de zi, în fiecare dimineață. Mărul din grădina mea era plin de gângăniile astea, frunzele lui se răsuciseră spre ele însele, tot mai mărunte, tot mai arse. Mărul meu suferea ingrozitor.

Am aflat că afidele se hrănesc cu copacii mei. Apoi am aflat că furnicile care și-au făcut mușuroi sub mărul meu ajută afidele să se hrănească din copacul meu. Apoi am aflat că buburuzele se hrănesc cu afidele.

Le-am căutat printre frunzele mărului, le-am găsit. Câteva buburuze rătăcite, incapabile să facă față abundenței de gângănii verzi și negre.

Am vrut să folosesc medicamentul acela care ucide afidele, dar am ezitat. M-am gândit că mărul meu nu e încă pe moarte și că o să omor și buburuzele.

Știu că sunt zuză, dar mi-a fost milă să omor și furnicile.

În grădina mea e bine venită toată lumea, atâta vreme cât respectă armonia, cât nu distruge hrăpăreț, ci doar se hrănește, lăsând loc la festin și altuia. Melcii mei sunt mutați de colo, colo, ciugulesc câteva căpșuni, dar e în regulă, mereu îmi rămân și mie suficiente.

Așa că am pus tufe de cimbru și oregano sub copac. Am aflat că afidelor nu se place aroma asta. Și, în zuzenia mea, mi-am parfumat mărul, zilnic, cu ulei de cimbru. E un măr șui. Un măr cu parfum de cimbru.

Zilnic am vorbit cu el.

“Măi, băiatule, i-am zis, ce e cu tine? Cum să te ajut?”.

Și intr-o zi am aflat asta:

Afidele se hrănesc din mărul meu, pentru că mărul meu e bolnav. Nu invers.

Mărul meu nu e doar șui și cu aromă de cimbru. E și deprimat.

Intr-o zi, i-am spus:

“Dragul meu, eu te iubesc și îmi doresc să te ajut! Dar nu pot trăi eu în locul tău, nu pot fi eu sănătoasă pentru tine. Nu pot fi eu fericită în locul tău!

O să fiu îngrozitor de tristă dacă o să mori.

Aș prefera să îți dorești să crești mare și frumos, dar numai tu poți face asta.

Și apoi putem trăi fericiți împreună aici, în curtea asta!”

Mărul meu e plin de buburuze. Afidele se hrănesc pe altundeva. Furnicile își văd de treaba lor. Melcii fac un festival, că e sezon ploios.

Eu… vorbesc cu mine:

“Măi, fato, măi… nimeni nu poate fi fericit în locul tău!”.

Și ce legătură are asta cu macii?

N-are. Decât, cine știe… că i-am invitat și pe ei în curtea mea, le-am găsit și loc, acum doar îi aștept să se hotărască dacă le-ar plăcea să locuiască aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *