Inimă de vară dezlănțuită: Ce am crezut despre vara asta

Am știut că va fi specială și așa a fost și încă, pentru câteva zile dulci, mai este.

Am crezut, însă, că inima mea de vară dezlănțuită va fi despre cum voi izbucni din mine însămi, cum voi năvăli cu exuberanță în lumea largă.

Am crezut că va fi despre cum voi scrie, despre cluburile de lectură, despre ierbare, despre plimbări și oameni. Am crezut că va fi despre râs în hohote și dansat, despre chiot și bucurie.

Am crezut că va fi despre cum mă voi arăta lumii, că va fi… despre mine în exterior.

Și a fost așa, și… n-a fost așa.

Vara mea a fost punctată, ca și primăvara aceea năucă, plină de Bucurie, de vizitele mele periodice la Ana, psiholoaga mea. Dacă aș fi vrăjitoare, Ana ar fi ca Luna pe care o convoci și evoci ca să-ți aduni și definești puterile. Ea ți-ar primi gândul și inima și apoi te-ar inspira și te-ar învăța cum să strălucești. Dar nu sunt o vrăjitoare, așa că Ana e, pe lumea asta, psiholoagă. Sau, poate, cine știe…

Vara mea a început la Ana, ca o poveste. Și s-a desfășurat plină de pasiune și aventură, pe cărări neașteptate și neumblate. Uneori părea că nu mai e o poveste, ci o sumă de povești, aparent fără legătură unele cu altele.

Acum, când îi scriu epilogul, mă uimesc de amplitudinea ei, de personajele ei, de suspansul ei, de dezlantuirea ei nemărginită și înțeleg:

Inimă de vară dezlănțuită a fost: dar nu în afara mea, ci în mine însămi.

A fost vara în care am izbucnit și am năvălit în mine însămi.

A fost despre cluburile de lectură, plimbări, oameni, despre citit, scris și pictat, despre ierbare și enciclopedii, dar nu despre cum am făcut toate acestea, ci despre cum m-am bucurat de ele. Aparte, altfel.

Nu m-a mai bucurat bucuria copiilor pentru care am făcut toate proiectele. M-a inundat bucuria MEA de a le face alături de ei, nu musai pentru ei.

Am pictat, am scris si am citit cu mai deplină conectare ca oricând. Asta am învățat vara asta: să fiu eu sursa propriei mele energii; să mă conectez eu la mine așa de profund și așa de deplin încât să am mereu surplus de împărțit cu ai mei.

Oricât de ciudat sună, în vremea asta ciudată, vara aceasta a fost și este vara în care eu am învățat să fiu fericită cu mine însămi.

Și, în tihna ultimelor ei zile, las loc să se construiască în mine o Toamnă ca nici o alta înainte!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *