Ieseni cu har

Ma urc in taxi. Preocupata nitel ca trebuie sa ajung la politie sa imi scot cazierul si apoi trebuie sa ma duc sa dau examenul pentru scoala de soferi. N-am timp, nici chef de stat la taclale cu taximetristii…

Si atunci… oare ce m-a apucat sa ii arunc domnului sofer, in timp ce treceam pe linga Biserica Trei ierarhi, a caror turle se iteau proaspat de sub schelele in care cladirea e invelita de jur imprejur, in scop de renovare si desprafuire: ” Ce frumoase sunt turlele bisericii!”… Drept e, sunt frumoase; sclipeste poleiala noua, aramie de pe ele si se itesc filigranele delicate de piatra pe sub ele, semn de minune readusa la viata de restauratori.

“Pai, doamna, nu stiu daca stiti povestea acestei biserici; poate o stiti; dar daca nu, poate nu va deranjeaza sa v-o spun”, zice domnul. Si zice si zice…

Precipitat si totusi alene, cu accentul lui de moldovean de Iasi, cu tandrete in glas pentru locurile minunate si incarcate de istorie ale Iesilor.

Si zice el despre un pod peste Bahlui, peste care treceau carele cu condamnati, dinspre Curtea Domneasca, unde erau judecati, spre esafodul insingerat, care era pe undeva prin cantemir (hm… de aia nu imi place mie pe acolo) si caruia i-a ramas din vechime denumirea de Podu Ros; si mai zice de calaii pe care nu ii iubea societatea ieseana, calai exclusi de societate, drept pentru care orinduirea le facu cartier la poalele Cetatuii. Calaii astia purtau mantie rosie si de aceea cartierul acela se cheama, azi, Manta Rosie; mai zice despre cum primarul Iasiului, pare ca era Nicu Gane, vru sa faca Teatru national la Iesi; si nimeni nu ii dadea teren; drept pentru care a darimat primaria si pe locul ei a facut Teatrul National. Dupa care a cumparat Palatul Roznovanu de la zisul boier, care il pierduse la carti.

Si mai zice si despre Hotelul Traian, care trebuia darimat de comunisti concomitent cu ridicarea hotelului Unirea; da parca nici comunistii nu s-au indurat sa il darime cind au auzit ca hotelul fusese proiectat de dl Eiffel, ala cu turnul… Despre Universitatea la care piatra de temelie a pus-o Cuza si despre Manastirea Frumoasa, despre cladirea garii conceputa de maestri italieni in stil venetian si despre turnuletul cu ceas de la gara, adaugat de orinduirea comunista care ocupase cladirea vamii, ca sa semene cu arhitectura tipica pentru Kremlin… Despre Ripa galbena, unde era groapa de gunoi a Iesilor, ripa de lut galben, care se scurgea spre Bahlui cind ploua si despre multe altele tesea si puncta si construia si legana domnul taximetrist cu dragoste de Iasi.

A fost o calatorie ireala, imposibila, a fost un intermezzo in cotidian, a fost o incursiune fantastica a la Eliade…

Va recomand cu caldura o portie de istorie ieseana:

Parma taxi, Is-05-HAR, indicativ 111

2 thoughts on “Ieseni cu har

  • Uaaaaaa, ce frumos!!! Apo’, stand eu si uitandu-ma la numarul de la masina lu’ nenea, ma gandesc ca n-o fi intamplator chiar totul… “HAR” 🙂

  • niciodata n-am stiut ca locul unde m-am nascut – podu ros – e unul unde, cu o suta si ceva de ani inaintea-mi, au fost curmate atatea vieti. brr! 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *