Gluma lui Victor

La micul dejun, Tudor face gropite glumete si imi spune:

“Mama, stii ce a spus Victor ieri la gradinita? A spus o gluma! Un domn avea o nuca si a lasat-o acasa, pe masa. Si cind s-a intors acasa, nuca nu mai era, pentru ca plecase cu picioarele ei. Avea inauntru un MAGICIAN!

Si toti copiii au ris!

Eu n-am stiut ce gluma sa spun!”

4 thoughts on “Gluma lui Victor

  • hahaha :D. Buna “gluma” lui Victor :D. Of, of …perfectionistul de Tudor se cenzureaza. “sunt un lup stricat la burta”. 😀

  • ba a zis si Tudor o gluma…nu mai stiu exact ce si cum…s-a terminat brusc, dar si el a vrut sa zica si copiii l-au ascultat; in loc de povestea pe care le-o zic la somn intr-o zi au zis ca vor sa zica si ei…si au zis pe rand apropae toti din grupa 🙂

  • EEEEiiii, pai povestea e lunga:) Si emotionanta:) Pentru ca Tudor e ambitios si orgolios. Vrea, instinctiv, sa faca singur si sa ii iasa bine. Victor nu e ambitios, nici prea orgolios; el… se distreaza minunat cu lumea inconjuratoare si atit. Pentru ca Victor e un pic naiv, dar si plin de imaginatie, iar Tudor e mai…tehnic, asa, lui Victor ii ies mai bine povestile si…glumele. Tudor STIE asta, tot instinctiv.
    Si acum, incepe partea emotionanta pentru mine: Tudor a admirat gluma lui Victor:) i s-a parut minunata. Si a vrut sa faca la fel. Cind a realizat ca nu poate sa ajunga la acelasi nivel (in capsorul lui, evident), s-a oprit brusc; nu a stiut sa continue. Insa faptul ca EL a fost cel care ne-a povestit acasa gluma lui Victor, cu admiratie in glas, fara pic de rautate sau urma de invidie si vocea cu care a spus, un pic resemnat, parca impacat cu el insusi: “eu nu am stiut ce gluma sa spun”, a fost lucrul care m-a emotionat imens. Mi-a aratat asta ca, in viitor, in ciuda orgoliului imens si a ambitiei de care da dovada, va sti sa fie un om de caracter, sa inteleaga si sa aprecieze ce stiu altii sa faca, sa admire lucrul asta, fara sa ii fie cu mare suparare. Si, pe deasupra, mi-a confirmat, daca mai era nevoie, ce tip de relatie speciala e intre el si fratele lui, cum, in ciuda certurilor zilnice si a rautatilor mici, se iubesc si se apreciaza si sunt un reper unul pentru celalalt:)
    Stiu, suprainterpretez. na, fiecare cioara isi lauda puii:))))
    Am fost tare mindra in acea dimineata: de gluma lui Victor (o micuta poveste asa de inchegata, cu intriga si final spectaculos) si de atitudinea lui Tudor:)

  • Maaaaai, acum realizez ca nu am scris asta cu “sunt un lup stricat la burta”:))))) E geniala:))))) Dar nu mai tin minte contextul. Tu il mai stii?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *