Fabrica de papusi

E o emisiune pe Discovery Travel and Living care se numeste “Toddlers and Tiaras”. O prind din cind in cind, navigind pe canale cu telecomanda in mina. In emisiunea asta este vorba despre niste mame (americane). E o poveste trista cu final grotesc despre idealurile lor spulberate intre vasele pe care le spala, casnic, repetitiv, intre cei patru pereti ai casei care le defineste acum identitatea pierduta. Mamele astea, supraponderale, rutinate, obosite, blazate, mame si femei care au renuntat la lupta cu propria imagine si isi ascund trupurile flescaite sub haine lalii, ridurile sub un par neingrijit care atirna slinos peste obrajii grasosi si lasati isi ascund si iluziile in spatele jocului grotesc la care participa cu tot ce a mai ramas din entuziasmul lor.

Mamele astea isi duc fetitele de 2,3, 4, 5 pina la 10-11 ani la concursuri de frumusete. La fabrica de papusi. Acolo isi imbraca fetitele-papusi in rochite cu exces de volanase, in costume din doua piese: top pina la buric si pantalonasi mulati cu exces de paiete, le pun mese si peruci din par stralucitor, cirliontat, bogat, rococo de-a dreptul, le machiaza fatucile maruntele pina le transforma in copii grotesc senzuale ale supermodelelor flamboaiante din paginilie revistelor de scandal si le trimit pe scena. Acolo papusile de 3 ani, de 5 ani, de 10 ani, isi expun funduletele si buricele, arboreaza zimbetele de Miss univers, se intorc cu spatele si dau din fund a la Shakira, intind minutele si isi scutura intr-un mod ce se vrea a fi senzual, probabil, bustul neimplinit.

Cind am vazut “Little Miss Sunshine” mi s-a parut dulce si amar, mi s-a parut o lectie subtila despre viata si familie, despre cum inocenta copiilor tai rastoarna greutatea propriilor iluzii cu care ii incarci pina la fringere. Incep sa imi schimb parerea; incep sa cred ca e doar o ridiculizare a unei realitati monstruoase si, in cazul asta, e o satira prea dulce pentru grotescul, da, nu pot sa scap de cuvintul asta, acestui tip de practici.

Ca 10 nebune decid sa isi transforme fetitele in papusi cu care sa se joace ca sa uite de ratarea lor pot sa inteleg, dar ca un p[ost de televiziune decide sa faca din asta o emisiune care, chiar daca e usor ironica pe alocuri, nu condamna la fiecare cuvint practica asta, mi-e greu sa inteleg. Daca asa ceva s-ar petrece pe aici, in aria mea vizuala si auditiva, jur ca le-as raporta la protectia copilului!

Si e dureros de eterna povestea asta… e despre cum, peste 10 ani, papusile de ceara, mame ratate, scuturindu-si trupurile flescaite prin culise, isi vor sustine propriile progenituri de ceara in jocul asta scirbos!

1 thought on “Fabrica de papusi

  • Cata dreptate ai! Am ajuns din intamplare la “Toddlers and Tiaras”, ca si tine, umbland fara o directie anume printre programe TV si am ramas uimita si consternata de atitudinea, marimea si principiile mamicilor, de transformarea copilelor, de eforturile depuse in directia asta si pana la urma, de concluziile pline de “invataminte” ale emisiunii…Am ramas nemiscata in fata televizorului pana la sfarsitul emisiunii, nevenindu-mi sa cred ca niste mame normale si pline de iubire pentru copii lor ii pot chinui si afisa in felul asta, ca isi pot consuma resursele (materiale si energetice) pentru astfel de concursuri din care, in final, copiii nu se vor alege nici cu mai multa cultura, nici stiinta, nici macar niste abilitati practice de vre-un fel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *