Elementul meu

Sigur că iubesc cerul. Iar vântul e sonor, nu musai tactil pentru mine. Am clopoței de bambus care clipocesc pe terasă. Știu cum sună caisul vara, diferit de cum sună toamna. Pot să îți spun dacă e un plop prin preajmă cu ochii închiși dacă bate măcar o adiere de vânt.

Ador apa, apa e tactilă. Simt fiori de nerăbdare în vârful degetelor dacă trec pe lângă vreo fântână fără să mă aplec sa ating apa. Ridic privirea când plouă, ca să simt picăturile pe obraji. Ploaia de noiembrie e măruntă, sfichiuitoare, mă înțeapă; ploaia de vară e plină, se sparge și se scurge; ploaia de septembrie e moale, răcoroasă și catifelată. Pârâul îmi mătură degetele rapid, mă încolțește prin tălpi cu pietre ascuțite sau mă ademenește cu pietre rotunde, alunecoase ca mătasea. Marea e o plapumă.

Focul îmi place iarna sau toamna, pe înserat. Focul miroase mereu cumva: a frunze, a lemn, a prăjituri sau a zacuscă.

Dar elementul meu, elementul deplin, cel care mă predomină, cel de la care îmi hrănesc spiritul, este Pământul.

E scris în mine Pământul, e incrustat în gesturile mele mărunte, prezent permanent și când știu, și când nu știu de el.

Umblu prin lume cu privirea în jos, dar nu pentru că sunt copleșită de ceva, nu de rău, nu de disconfort. Umblu cu ochii pe jos de bine, instinctiv acolo găsesc cele mai ample fascinații. Acolo sunt comorile de preț, culoarea, uimirea, iubirea. În păduri, scormonesc pământul măcar un pic, ca să-l miros. Primăvara scotocesc în el cu încântare, îl caut de rădăcini, nu-s în stare să mut o floare în alt ghiveci fără să ma umplu de pământ, fără să-l risipesc peste tot, cu exuberantă nepăsare.

Nu am nici un buzunar și nici o traistă fără vreun con, vreo frunză, vreo crenguță. Nu plec de nicăieri fără să culeg o piatră. Nu pot trece pe lângă un castan fără să mă aplec să culeg o castană proaspătă, lucioasă și caldă sau învelișul ei țepos și imbufnat.

Am crezut că Toamna e despre depresie, despre sfârșit, în cel mai bun caz despre culoare. Dar Toamna asta exuberantă e despre toata comorile pe care le găsesc pe jos, despre covorul ăsta prețios și abundent de unde îmi iau siguranța, curajul și mângâierea.

Sunt Pământeană 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *