February 1, 2008

Despre

Fereastra cu papucei roșii

M-am născut cu o pereche de papucei roșii în suflet, ca oricare femeie. Copilă fiind, îi purtam deseori, cu precădere și plăcere atunci când borcanele de creioane colorate se vărsau pe mesele mici de grădiniță și uitam de mine, desenând; eu cu papuceii mei roșii și culorile, cu limba ițindu-se printre buzele concentrate, înconjurată de o aură indescriptibilă de liniște, în timp ce în jurul meu, pe fundal, zeci de copii se alergau, râdeau, țipau.

”Tu ce vrei să te faci când vei fi mare, copilă?”

“Pictoriță!”, răspundeam cu hotărâre și consecvență. Purtam papuceii roșii și n-aveam nimic de știut, nimic de simțit, nimic de aliniat. Era, pur și simplu, un adevăr evident. Așa, ca Soarele. Eu urma să MĂ fac pictoriță.

”E PREA deșteaptă!”, au spus doamnele de la grădiniță. ”Dați-o la școală, se plictisește.”

Din CAUZĂ că eram prea deșteaptă, a trebuit să merg la școală. Mi-au trebuit aproape 40 de ani să înțeleg că atunci când un copil e prea deștept, îl duci la școală, ca să se vindece.

La școală nu era voie cu papucei roșii. Iar eu eram o fetiță cuminte, așa că i-am scos. I-am pus lângă fereastră, afară, pe pervaz și am închis geamul. Apoi am fost ocupată. Foarte ocupată. Am uitat de papucei, ca și cum nu-i avusesem niciodată. Am uitat de fereastră, aveam prea multe uși de deschis, uși care duceau mereu într-un alt înăuntru.

”Ce vrei să te faci, când vei fi mare, copilă?”

”… Prim Ministru?”

”Ce vrei să te faci, când vei fi mare, copilă?”

”…Profesoară?”

”Ce vrei să te faci, când vei fi mare, copilă?”

”… ”

Într-o zi, am plâns, pentru că eram deja mare și nu mai știam ce vreau să mă fac. Știam doar că trebuie să mai fie ceva în afară de toate aceste uși de deschis. Așa că am plecat înapoi, am deschis din nou toate ușile până am ajuns în camera din care plecasem. Și acolo am găsit o fereastră care se deschidea spre altceva decât interioare. Și pe pervaz am găsit papuceii roșii. Și i-am probat și încă îmi veneau. Papuceii roșii îți vin mereu.

Am zâmbit ușurată.

”Ce vreau să mă fac acum, că sunt mare, copilă?”

Și mi-am privit papuceii roșii.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *