Perlute
Tudor: “Vreau sa imi cumperi ponei deasupra bomboanelor!” A se remarca minunatul si atent alesul dativ. Ponei desupra bomboanelor inseamna cutiuta de bomboane pline cu E-uri, atasata la o jucarie de plastic de atras copiii.
***
Victor se trezeste din somn si reclama tata sa stea linga el. Dupa ce tata se executa, Victor spune visind cu ochii pe jumatate deschisi: “Tata, vreau sa mergem la o ferma.”
“O sa mergem, tati!”
“La o ferma de-adevaratelea!”
“Bine, cind se incalzeste afara o sa cautam o ferma.”
“Sa aiba o apa si o gaura de soricel!”
***
La masa, copiii incep sa se joace prin mincare.
Eu, destul de iritata: “Gata, nu va mai jucati cu mincarea ca incep sa ma enervez!”
Tudor, grijuliu: “Mama, sufletul tau iti cere o tigara?” (si acum ma tavalesc pe jos de ris)
Nota: Le-am explicat eu acum vreo trei saptamini, cind m-am lasat de fumat, ca sunt un pic nervoasa pentru ca organismul meu imi cere o tigara; dar pentru ca e rau sa fumezi, eu nu ii mai dau tigari; o sa fiu nervoasa citeva zile apoi o sa fiu iar draguta.
***
Copiii se prefac ca dorm.
“Mama, noi nu dormim de-adevaratelea. Noi dormim de jucarie!”
bhuttu said,
February 18, 2010 @ 10:41 am
Am mai ramas putin pe blogul tau. E frumos in partea cu copiii, poate ar trebui sa lasi politica in zone mai intunecoase. Asta cu sufletul care cere o tigare e de mare angajament.
admin said,
February 19, 2010 @ 9:13 am
Mersi de vizita si mai poftim pe la noi
bhuttu said,
February 19, 2010 @ 4:36 pm
Cel mai bun mod de a face politica mi se pare cel evaluativ, in defavoarea celui implicat. Dar deviem. Multumim inca o data de vorbe bune, daca as fi putin mai priceput le-as intoarce pe masura. Numai bine, ne mai citim.