Zizi online

“Alba ca Zapada”, varianta Fratii Grimm (JLC & WC Grimm, “Grimms’Fairy Tales”, Wordsworth Children’s Classics, Wordsworth Editions Ltd, 1995) e o poveste superba despre vanitate, inocenta, toleranta si nediscriminare. Inveti mai mult despre politically corectness din povestea asta, in varianta ei necenzurata, decit din toate discursurile ipocrite si invatamintele demagogice ale celor care isi aroga calitatea de mentori in domeniul educatiei copilului.

In primul rind, povestea incepe cu o regina, care sta la fereastra ei si coase un goblen. E iarna si ninge; rama goblenului e din abanos si regina, dupa cum stim cu totii, se inteapa la deget. Am avut senzatia (spuneti drept, nu asa stiati si voi?) ca regina isi doreste atunci un copil cu pielea alba ca neaua, cu parul negru ca abanosul si cu buzele rosii ca singele. Ei bine, nu! In varianta Grimm, regina isi doreste: “O, de-as avea un copil la fel de alb ca zapada, la fel de rosu ca singele si la fel de negru ca lemnul ramei broderiei mele!” Nu-i asa ca e surprinzator?

Regina noastra isi doreste un copil! Nu un copil frumos, nu unul destept, doar un copil, oricum ar fi el: alb si rosu si negru, ce conteaza? Maternitatea e colour blind in ceea ce priveste copiii.

Episodul acesta ridica doua probleme: una deja am subliniat-o, nu conteaza culoare pielii copilului, copilul in sine e cea mai mare realizare pe care si-o poate dori o femeie, indiferent de cit e de puternica; a doua chestiune, mai subtila, deschide drumul spre restul povestii, in fond o poveste despre vanitate. Regina noastra, puternica, atotputernica, nu poate fi fericita decit daca are un copil oricum ar fi el. Nimic din tot ce are nu o multumeste. Ultima servitoare din ierarhia servitorilor regali e mai implinita si mai fericita decit ea, daca a reusit sa aiba un copil.

Asa ca regina are un copil. Insa moare si la un an dupa, regele se recasatoreste cu acea noua regina, frumoasa, insa plina de vanitatea frumusetii ei.

Cind Alba ca Zapada implineste 7 ani, regina cea rea afla de la oglinda care spune mereu adevarul, ca deja a fost intrecuta in frumusete de catre fiica ei vitrega. Asa ca i se umple inima de fiere si nu se mai poate gindi decit la cum sa o anihileze pe fetita pentru a ramine prima doamna a regatului in ceea ce priveste frumusetea.

Inca o metafora frumoasa: uita-te in oglinda; priveste inauntrul tau; vei afla adevarul despre tine si de aici ai doua drumuri: fie te impaci cu tine asa cum esti tu, cu defectele si calitatile tale, incercind sa iti depasesti conditia, fie te ascunzi de tine si te umpli de frustrare incercind sa ramii sau sa ajungi in virf calcind totul in picioare. Regina cea rea nu isi poate recunoaste vanitatea sau, chiar daca si-o recunoaste, nu poate sa si-o infringa, asa ca pe parcursul povestii incearca sa razbeasca, nu imbunatatindu-se pe ea, nu construindu-se pe sine, ci darimind in jurul ei, tot ce ii poate afecta imaginea gresita despre sine!

Asa ca il cheama pe vinatorul regal si il pune sa o omoare pe Alba ca Zapada si sa ii aduca inima ei pe tava. Vinatorul nostru e un fel de Pilat din Pont in povestea asta… Se spala pe miini de actul cumplit, o lasa copila sa fuga in padure, gindindu-se ca, oricum o vor minca animalele padurii si ii duce reginei o inima de porc mistret in loc. Si Regina… sareaza inima si o gateste si apoi o maninca! da, da! Asta face regina. Cutremurator, sadic. Oare ce ar zice seful CNA despre acest act de canibalism? Eu zic asa… sigur ca Regina cea rea vrea sa ii manince inima fetei! Frumusetea ei e o metafora. regina vrea sa distruga tot ce e mai bun in copila: inima ei, sufletul ei atit de curat, transparind in chipul sau frumos.

Va incerca in multe rinduri si nu va reusi. Nu-i asa ca e o morala puternica si frumoasa? Un suflet curat e mereu protejat; o fiinta pura poate face si greseli (nu asculta de pitici in trei rinduri si vorbeste cu oameni straini) insa tot universul conspira pentru a proteja acea fiinta!

In schimb, vanitatea si rautatea isi gaseste mereu nasul. Nu e nici macar nevoie de o conspiratie universala pentru a o pedepsi pe regina. Raul din ea insasi o face sa piara: Regina se duce la nunta fetei, pentru ca e macinata de curiozitate si de necaz; o vede si se umple de furie si teroare. Dar nu poate sa plece: “pentru ca acestea (furia si teroarea) pregatisera pentru ea pantofi din fier incins in care a trebuit sa danseze pina a cazut moarta!”. Crunta concluzie! Regina piere pre limba ei, macinata fizic si psihic de propria ei vanitate si rautate!

Alba ca Zapada ajunge la casuta din padure. Si aici invata ca o casa marunta, un pat doar atit cit trebuie si o masa indestulatoare, pot aduce infinit mai multa seninatate in viata ei decit marele palat cu toate bogatiile lui. Si mai invata ea, fetita alba si rosie si neagra, si, impreuna cu ea si noi toti, ca nu conteaza aspectul unei persoane! Ca imaginea e inselatoare; ca sapte pitici uriti pot fi cei mai buni prieteni ai tai si ca trebuie sa ii tratezi cu respect si sa ai grija de ei pentru ca si ei sa te protejeze in atitea rinduri si ca un mar frumos, rosu rozaliu, poate ascunde in spatele aspectului sau cea mai cumplita otrava. Deci ne invata povestea astea sa nu judecam oamenii si lucrurile dupa aspectul lor! Ci dupa miezul lor, dupa faptele lor!

Deci:

Nu conteaza culoarea pielii pentru calitatea unui om, nu conteaza nici aspectul fizic, universul conspira pentru a-i face fericiti pe cei buni, iar cei rai pier de propriile lor rautati. Suficient de politically corect?

Profunda poveste, nu-i asa?

Ca urmare a frustrarilor vechi si noi legate de “political corectness” in domeniul povestilor de adormit copiii, incep aceasta noua categorie in care voi comenta moralitatea si morala povestilor originale cu care ar trebui sa ne adormim copiii. Sper, in felul acesta, sa determin macar vreo doi parinti sa caute in librarii editiile integrale, neadaptate, necoafate, neprescurtate ale textelor copilariei.

Aud acum o stire cum ca CNA a monitorizat canalele de desene animate si ca e jale cu violenta pe acolo. Evident, Cartoon Network e in top, urmeaza Jetix si e citat si Minimaxul cu un procent amarit de violenta care, banuiesc vine de la desenele alea japoneze care se difuzeaza dupa 9 seara. Zice stirea ca e ingrijorator ca in desenele astea animate predomina violenta fizica, spre deosebire de canalele generale si informative unde predomina violenta verbala.

Hm…

Acuma eu nu neg ca postul Cartoon Network nu mai e de mult un canal pentru copii. Oribilitatile pe care le mai vad din cind in cind acolo atenteaza cu succes pina si la bunul meu simt de om matur, apoi la cel al copiilor mei de doi ani si o tira.

Insa nu vad cu ce drept isi aroga CNA asta, la fel ca si alte institutii ipocrite care militeaza pentru “polically corectness”, dreptul de a ma invata pe mine ce e bine si ce nu pentru copilul meu. de fapt, nu asta e problema; nu ma exprim cum trebuie; daca rolul acestor institutii este de a INFORMA si atit, in scopul de a pune la dispozitia parintilor cit mai multe informatii, astfel ca acestia sa faca alegeri cit mai informate privind educatia copiilor lor, e in regula. Insa senzatia mea este ca aceste institutii string incetul cu incetul o plasa invizibila in jurul nostru, ne MANIPULEAZA intr-un anume sens, incetul cu incetul, pe principiul acela al broastei pe care o pui intr-un ibric de apa rece pe aragaz. dai drumul la flacara si broasca nu sesizeaza ca apa se incalzeste, se acomodeaza treptat la temperatura apei si nu sare de acolo… pina moare ca proasta! Sensul acestei manipulari este, in cel mai bun caz, de a ne determina sa ne crestem copiii intr-o lume in care nu exista nici o urma de violenta in povestile cu care ii adapam. Si, a la longue si in varianta pesimista, se indreapta acest demers spre cenzura! In fond, daca societatea accepta acest principiu al non violentei absolute, sigur ca e spre binele ei si LA CEREREA EI, sa interzicem desenele animate si povestile violente.

Ei bine… NU! Nu vreau sa ajung acolo si NU mi-e frica sa comentez pe tema asta.

Par paranoica, stiu.

Dar hai sa analizam. Deschideti televizorul pe Minimax. E postul cel mai ok pentru maruntei, trebuie sa fiti de acord. Fratilor, ramineti in fata televizorului si urmariti 2-3 episoade. Daca ati privit vreodata niste desene animate mai plictisitoare ca alea, va rog sa ma anuntati si pe mine! Nu e nimic haios si distractiv in desenele alea, nu se intimpla nimic care sa iti aduca zimbetul pe buze, nu poti hohoti de ris la desenele alea. Pentru ca toate sunt super educative, nimeni nu se bate, nimeni nu se loveste, totul se desfasoara in deplina armonie, incurcaturile personajelor, daca ele exista, tin de mici intimplari casnice si se sfirsesc su intelegerea deplina a poznasului privind moralitatea faptelor lui! Brrrrr…

Si apoi aduceti-va aminte de desenele pe care le-ati vazut VOI cind erati mici: aduceti-va aminte de Tom si Jerry! Cele mai geniale desene ever! De toate filmele animate de la Disney, chiar si de Mihaela si de Miaunel si Balanel! Abunda desenele astea animate de violenta. Dar sunt haioase, nu?

Suntem oare niste dezaxati pentru ca desenele noastre au fost Tom si Jerry?

Cam citi dintre voi sau cunoscutii vostri au dat in cap unui prieten in copilarie “ca asa au vazut in Tom si Jerry”??? Stiti pe careva care a facut asta?
Eu personal nu cunosc pe nimeni.

Copiii mei sunt innebuniti dupa Tom si Jerry; rid in hohote cind “maua” faca buf si cind “cadi maua” si striga “au, maua” si e un hai total. Si sa stiti ca matusa mea are pisica si nici unul din baietei nu a avut vreun impuls sa o traga de coada sau de mustati sau sa o tufleasca cu un fier de calcat. O mingiie incet pe urechi, ca asa le-a zis mami, ca piscii ii place sa o mingii pe urechi si ca o doare daca o tragi de mustati si de coada. Si atit!

Si acum sa perorez putin si pe tema povestilor.

Hmmmm. E mult de zis aici.

E clar ca Fratii grimm au fost niste dezaxati; am in fata mea un volum in engleza, cu textele originale. Sa vedem… Vrajitoarea cea rea vrea sa manince copiii! Da, da, vrea sa ii bage in cuptor si sa ii manince. Si Gretel o pacaleste si o face sa intre chiar ea in cuptor si inchide usa dupa ea, lasind baba sa arda in cuptor. Bine, asta dupa ce mama si tata copiilor i-au facut pierduti in padure ca nu mai aveau bani de trait!

Scufita rosie: lupul le haleste pe fetita si pe bunica ei; vinatorul vine si in loc sa il impuste, ia o foarfeca si TAIE burta lupului de unde le scoate pe cele doua. Apoi umple burta lupului cu pietre si “cind lupul s-a trezit si a vrut sa fuga, pietrele au atirnat asa de greu, ca lupul a murit”. Exista si o urmare, a la “trei purcelusi”. Scufita rosie iar se intilneste cu lupul, insa nu mai sta de vorba cu el, ca a invatat lectia. Insa lupul o urmareste si se urca pe horn sa po manince. Atunci bunica o pune sa duca galeata cu apa in care au fiert cirnatii in soba. Lupul, innebunit de miros, aluneca, pica in galeata si se inneaca!.

Alba ca Zapada: cind regina cea rea afla ca Alba ca Zapada e mai frumoasa ca ea, il cheama pe vinatorul regal si ii porunceste sa o duca pe fetita in padure, sa o omoare si sa ii aduca drept dovada INIMA EI pe o tipsie. Vinatorului i se face mila de fetita si ii da drumul, asa ca omoara un porc mistret, pe care il spinteca si ii duce reginei inima acestuia drept dovada!

Exemplele pot continua la nesfirsit. Cu dezaxatul de nadersen… ce sa mai vorbim de el; povestile lui toate au un aer cam sinistru, trist, nu toate au happy end. Pe Oscar Wilde cu al lui Print fericit l-ati citit? O poveste mai cutremuratoare ca asta nu cred ca exista pe lume!

Si, desigur, regele dezaxatilor, ION CREANGA! Cu macelul acela monstruos din Capra cu trei iezi; sadic, de-a dreptul, omul, care descrie cum lupul psihopat cauta iezii si maninca rind pe rind, sub privirile ingrozite ale mezinului si cu razbunarea crunta a caprei care il frige la foc marunt! Tarantino de-a dreptul!!!

Ca sa nu o mai lungesc.

Povestile copilariei sunt pline de violenta. Crunta si fizica, vizuala, descriptiva, infioratoare! pentru ca asa sunt si copiii; sunt lipsiti de moralitate, ca moralitatea se invata, nu te nasti cu ea; sunt violenti genetic; nici mici animalute salbatice si violente in cel mai crunt mod; violente asa… ca psihopatii. de ce? repet, pentru ca sunt asa de PURI! ASA DE NEVINOVATI! ASA DE CURATI COPIII NOSTRI, INCIT NU AU MORALA! Ei nu stiu, ca nu au de unde sa stie, ce e rau si ce e bine; cruzimea lor e absolut nevinovata; nu inteleg subtilitati de valoare si morala. Noi ii invatam asta. Ei nu au cum sa priceapa ca nu e bine sa vorbesti cu oameni straini. Cum explici tu unui copil de 2 ani ca nu e bine sa vorbeasca cu un om strain??? Ce ii spui? De ce? Ca omulo ala ii poate face rau? Si ce ai rezolvat? Il transformi intr-un inchistat care sa nu aiba incredere in umanitate? Nu, solutia e simpla, plina de violenta si veche de cind lumea: ii spui povestea cu lupul care a halit fetita pentru ca fetita nu a ascultat de sfatul parintilor. Si apoi iio bagi si o morala subtila: lupul cel rau mereu o ia pe coaja! Si il lasi pe el sa faca deductiile necesare: exista pe lume personaje rele, trebuie sa asculti de mami si tati, personajul cel rau o pateste mereu!

Iti imaginezi ca e prea subtil pentru el?

Nu e; hai sa dam credit copiilor nostri. Sunt atit de inteligenti! Sunt niste mici genii! Nu va mirati niciodata de deductiile lor, de rapiditatea cu care invata, de memoria lor fantastica? Si atunci? De ce ii luam de prosti? De ce sa consideram ca nu pot pricepe mesajul? Noi nu l-am priceput la rindul nostru?

De ce nu e bine sa spui minciuni? De ce nu e bine sa nu mergi la scoala? Simplu: pentru ca iti creste nasul, te transformi in magar si te agata vulpea si motanul cu picioarele in jos de cracile unui copac, in miez de noapte! De aia! Clar?

Citit cartile pe care le cumparati copiilor vostri. Cartile alea superb desenate, scumpe si cu povesti “clasice” dar coafate. In care Scufita se ascunde in dulap cind vine lupul, iar vinatorul il da doar afara din casa; in care Degetica nu trebuie sa traiasca sub pamint si sa se marite cu cirtitoiul cel urit ci doar trage o sperietura zdravana ca s-a pierdut de mami si a ajutata de toate vietatile pamintului sa ajunga inapoi la ea; in care Dorothy nu se lupta cu vrajitoare rele, ci doar ajunge la oz, in liniste si pace si obtine Curaj, inima si inteligenta pentru prietenii ei, in care motanul incaltat nu trebuie sa pacaleasca uriasul si sa il manince, si pur si simplu il prezinta regelui pe stapinul lui si regele e de acord sa ii dea fata de nevasta.

ASTA vrem sa invete copiii nostri? Ca lumea e minunata, ca toti oamenii sunt buni, ca nimeni nu iti vrea raul si ca e de ajuns sa iti doresti ceva ca brusc si dintr-odata ti se indeplineste dorinta? Fara sa lupti, fara sa razbati, fara sa inveti, fara sa te feresti, fara curaj, fara gratie, fara eroism, fara onoare, fara hohote de ris, fara frustrari, fara zbatere, dorinta, ambitie, dans, muzica?

EU aleg altceva pentru baietii mei: o lume plina de personaje minunate, care vorbesc si actioneaza pe limba lor si la nivelul intelegerii lor, o lume zbuciumata, uneori violenta, in care binele invinge mereu raul, in care baietii mei sunt niste printi viteji, care rid, alearga, danseaza si care, uneori, pling si vin la mami si la tati sa fie pupati, fiindca ii doare.

Anul asta am decis sa ne stringem cu totii si sa iesim din locasurile noastre traditionale de petrecut revelionul (adica din casele noastre, gazde, rind pe rind, ale adunarilor gastii) si sa plecam Undeva.

Pentru ca o parte din grup venea dinspre Moldova si cealalta dinspre Bucuresti, am decis sa ne intilnim asa… pe la jumate, drept pentru care am inchiriat o chestie la Busteni. Spun chestie pentru ca nu era chestia nici vila, nici cabana, nici prea prea, nici foarte foarte; curatel, gazde primitoare, camere bune, chiuvete care curgeau, bazine de toaleta care curgeau, unele calorifere care nu se incalzeau, alte calorifere care se incalzeau prea tare si iar, gazde saritoare care au rezolvat repede toate problemele, inspre binele chiriasilor. Scump, doamna, scump… Cu banii astia si un pic pe deasupra, mergeam la Budapesta. Dar, na… am vrut revelion cu gasca. Per total, multumitor, am fost impreuna, ne-am distrat, a fost bine la… chestie.

Singurul lucru de care mi-a parut rau a fost ca nu m-a agatat nici o tanti de aia de pe la Antena 3 sau de pe la Realitatea, stiti, tanticile alea care sunt extrem de entuziasmate si fac reportaje despre cum se ingramadesc romanii la distractii de fite in Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia. Ca i-as fi spus eu vreo doua despre superba Prahova Valley…

Si alea doua ar fi:

Minunatele statiuni de fite arata bine acoperite de zapada; mirifica zapada ascunde mizeria de dedesubt, casele darapanate, vilele ruginite, acoperisurile lipsa… Drept tara lui Dracula! Te astepti cu frica sa fii cazat intr-o casa de asta bintuita de stafii; la unele geamuri atirna ornamente de Craciun, luminite care clipesc dubios si care nu pot ascunde, ci amplifica aeerul sinistru al unor case de pe care se scurge gingavitor, alene, mucegaita, tencuiala.

Daca nu te pasioneaza sporturile de iarna… in minunatele orasele de pe valea Prahovei, nu ai ce face! Nimic! Peste tot e o aglomeratie care concureaza cu succes Costinestiul. E imposibil sa te plimbi savurind aerul de munte, pentru ca miroase a gaze de esapament de la milioanele de masini care se bulucesc acolo, ca sa nu mai vorbim de oamenii de care te izbesti, ca nu ai incotro, in incercarea de a-ti face loc, de a inainta, de a respira pur si simplu. Baruri sunt cam putine, in genere predomina mincatoriile care sunt pline ochi, ba chiar dau pe dinafara, judecind dupa cele 6-7 persoane care asteapta stoic cite o ora in fata fiecarui restaurant, asteptindu-si ratia de caldurica, fum de tigara si ciorba calda!

M-am plimbat 3 ore jumate prin Predeal, cu sora-mea, ca sa gasesc un loc de stat jos si baut o cafea. La final eram satula, nervoasa, scirbita, inghetata si ma dureau picioarele de atita mers de pomana, ca loc nu am gasit nicaieri de stat.

Si, cireasa de pe tort… 3 ore jumate am facut la intoarcere, din Predeal in Busteni!

Drept pentru care declar sus si tare!

Mai bine pe la noi, prin Moldova, unde drept e ca nu sunt pirtii de schi, dar sunt strazi pe care se poate circula si restaurante intime unde gasesti loc sa te asezi si unde patroana zimbareata te imbie la un bors fierbinte si la o sarmaluta proaspata, care se topeste in gura, unde lumea e amabila, ca nu are incotro, unde crisma trebuie sa isi atraga clientii, nu sa ii selecteze, nici sa scape mai repede de ei ca sa poata veni tura urmatoare de flaminzi!