1 Decembrie

M-au uimit dintotdeauna blazarea cu care primesc romanii “liberul” de 1 Decembrie, lehamitea cu care asteapta sa treaca aceatsa zi, o zi urita de iarna, ca oricare alta, poate un pic mai plictisitoare, poate un pic prea lunga, zeflemeaua cu care isi ureaza romanii unui altuia “La multi ani, bai romane!”.

De ce nu are pentru noi nici o semnificatie sarbatoreasca aceasta zi? In fond, daca a fi roman nu ne provoaca nici o mindrie, e pur si simplu vina noastra. Romanii nu sunt altii. Romanii nu sunt natia pe care o percepem dinafara noastra, abstract, ca pe o notiune fara sens careia nu ii apartinem. Uitam mereu ca apartinem acestui tot cu care NU ne mindrim. Ca si eu si tu suntem “aia”, romanii aia de care ne e jena…

Asa ca nu pricep de ce nu suntem in stare sa individualizam aceasta calitate. Romani suntem noi. Roman sunt eu si tu si el si sora-mea e romanca si sotul meu si… ce surpriza… romani sunt baieteii mei!

Si atunci de ce sa nu fiu mindra?

Cum sa nu fiu mindra de baieteii mei minunati, romani printre altele, sau de sotul meu destept si artist, roman printre altele sau de sora mea, mare ziarista, romanca, printre altele, sau de parintii mei deosebiti, romani, printre altele sau, de ce nu? de mine… asa cum sunt eu, cu bune si cu rele, romanca, printre altele…

Azi (poate imbatrinesc, dar asta e) imi face placere sa stau cu televizorul deschis pe parada militara, in timp ce cos papuceii cu animalute ai gemenilor…

In buna mea traditie de 1 decembrie (de care traditie sunt foarte mindra), o sa marchez intr-un fel tare romanesc aceasta zi: o sa coc romaneste o piine!

Si promit ca la anul o sa duc gemenii la Bucuresti sa vada parada militara!

La multi ani, Romanie!

Sinzi, romanca, mai ales.

2 thoughts on “1 Decembrie

  • m-am bucurat sa aflu de voi si de gemeni. M-a bucurat cel mai mult sa-mi dau seama ca tu si Mada nu v-ati schimbat decat atat cat sa intariti ce incepeati sa fiti deja atunci cand v-am cunoscut eu. Ma bucur sa gasesc in voi romani fericiti…Si nici nu stiti cat ma bucur acum ca v-am cunoscut.

  • Eu nu aştept cu lehamite să treacă această zi, ci aştept cu nerăbdare să vină. E una din puţinele “sărbători” ce ne definesc pe noi, românii. Ar mai fi şi alte zile ce ar putea fi puse ca sărbători, dacă s-ar renunţa la sărbătorile monopoliste ortodoxe, care nu ar trebui să fie zile libere oficial. De ce? Libertatea de cuget şi gândire. În fine…
    Nu suntem români “printre altele”, căci ne-am născut aşa şi nu am devenit. Nu confunda noţiunea de popor român, din care ne tragem şi a cărui parte suntem, şi nişte lucruri pe care le putem fi, trecător, sau nu. Şi nu ştiu de ce tot zici de parada militară. Mi se pare ceva dezgustător parada unor tancuri, rachete, în faţa unor “curve” de politicieni şi a unui popor în mare parte prost. Ce treabă are armata cu un cuget de român. Niciuna. La o adică ziua naţională ne aduce aminte de bucurii…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *