Zizi online

Tudor: “Vreau sa imi cumperi ponei deasupra bomboanelor!” A se remarca minunatul si atent alesul dativ. Ponei desupra bomboanelor inseamna cutiuta de bomboane pline cu E-uri, atasata la o jucarie de plastic de atras copiii.

***

Victor se trezeste din somn si reclama tata sa stea linga el. Dupa ce tata se executa, Victor spune visind cu ochii pe jumatate deschisi: “Tata, vreau sa mergem la o ferma.”

“O sa mergem, tati!”

“La o ferma de-adevaratelea!”

“Bine, cind se incalzeste afara o sa cautam o ferma.”

“Sa aiba o apa si o gaura de soricel!”

***

La masa, copiii incep sa se joace prin mincare.

Eu, destul de iritata: “Gata, nu va mai jucati cu mincarea ca incep sa ma enervez!”

Tudor, grijuliu: “Mama, sufletul tau iti cere o tigara?” (si acum ma tavalesc pe jos de ris)

Nota: Le-am explicat eu acum vreo trei saptamini, cind m-am lasat de fumat, ca sunt un pic nervoasa pentru ca organismul meu imi cere o tigara; dar pentru ca e rau sa fumezi, eu nu ii mai dau tigari; o sa fiu nervoasa citeva zile apoi o sa fiu iar draguta.

***

Copiii se prefac ca dorm.

“Mama, noi nu dormim de-adevaratelea. Noi dormim de jucarie!”

Eu, din dormitor, strigind tare ca sa acopar televizorul: “Copii, voi sunteti fericiti?”

Tudor, sec: “Da!”

Eu, dorind sa fiu sigura ca au priceput despre ce vorbesc si nu raspund automat: “Copii, voi sunteti stiintifici?”

Tudor, la fel de sec: “Da!”

(Eu si Cristi lesinam de ris in dormitor)

Cristi: “Copii, voi sunteti chinezi?”

Tudor, sec: “Nu!”

(In dormitor, stupoare)

Cristi: “Da’ce sunteti?”

Tudor, extraordinar, innebunitor de sec: “Oameni!”

(Noi doi lesinam de ris in dormitor)

In loc de iaurturi cu fructe si budinci cu vanilie si ciocolata din comert, iaca ce descoperire minunata si delicioasa am facut:

zeama de la 5 portocale si o lamiie

125 gr de zahar

300 gr de frisca

1 plic si o jumatate de lingurita de gelatina.

Zeama fructelor se pune la foc impreuna cu zaharul. Se lasa pe foc pina cind zaharul se topeste de tot. Se ia de pe foc si se amesteca bine cu gelatina care, in prealabil a fost lasata la inmuiat, in jumatete de ceasca de apa rece.

Se da la congelator. Cind e destul de rece, inainte de a se inchega insa (cca 15 minute), se amesteca bine cu frisca. Se toarna in recipiente mici (si multe). Se da iar la congelator pentru aporximativ trei sferturi de ora. Apoi se scoate si se poate pastra la frigider citeva zile.

Doar atit.

Rezultatul e o crema pufoasa cu gust intens de portocale. E delicioasa si baietii mei o gasesc foarte satisfacatoare pe post de inlocuitor de iaurturi de fructe din comert.

Se poate pune si intr-un recipient mare; cind e inchegata, se pune recipientul intr-un vas cu apa calduta ca sa se dezlipeasca budinca respectiva; se rastoarma pe o farfurie si arata foarte prezentabil de servit ca desert la o masa fancy cu musafiri:)

Insa eu am ales varianta servirii in canite si alte recipiente mici; copiilor le place mai mult cind au in fata o portioara mica si bine definita, numai pentru ei.

Pofta buna!

PS: Voi reveni si cu reteta mea de iaurt cu fructe.

Ieri stateam cu sotul meu pe canapea, intr-un scurt moment de relaxare si oarece tandrete. Ma rog, cel putin incercam momentul de relaxare si tandrete, in timp ce baietii se fugareau prin casa calare pe doua masini, tipind si riziind. La un moment dat, ne intra in raza auditiva un strigat:

“Hai sa fugim in camera, repede si sa inchidem si usa sa nu ne prinda vaca si calul!”

Hm…

“Care vaca si care cal?” striga Cristi.

Din camera se aude raspunsul scurt pe doi:

“Pai vaca e mama si calul esti tu!”

Deci, sa ne intelegem; semnam si ne inclinam cu respect, Vaca si Calul, mindri parinti de maimutoi!

Aseara am realizat ca sunt, totusi, doua lucruri pentru care imi e agreabila, in anumite momente, iarna.

Unul e cintatul de colinde in fata bradului impodobit; e cel mai puternic sentiment de “acasa” pe care il am in acele momente. E cald, miroase a brad, cintam aceleasi doua-trei colinde pe care le stim de cind lumea cu totii, cu mama, cu tata, cu sora si cumnatul, acum si cu copiii.

Al doilea e ascultatul linistii. Nu exista liniste mai plina decit cea care cuprinde orasul seara, cind ninge.

Si privind zapada asternindu-se aseara, am avut o viziune: ce ar fi sa ma trezesc dimineata si orasul, tara sa fie inecate in zapada. Si sa fie LINISTE.

O teorie a mea este ca un Sistem putred pe interior, dar care, in virtutea inertiei, merge, trebuie lasat sa putrezeasca in pace, pina se naruie de tot. Exact ca atunci cind iti cumperi un teren cu o cocioaba pe el. Nu merita sa repari cocioaba de chirpici. Mai faci in ea un revelion si poate, pina la anul, cade de tot; cureti frumos mizeria dupa aceea si faci alta casa. Asta cred eu despre sistemul sanitar din Romania. Nu mai merita reparat. Trebuie lasat sa se naruie si apoi trebuie construit altul, mai trainic si mai frumos.

Si asta cred si despre sistemul electoral. Se indoieste cineva ca se comite frauda electorala la fiecare tur de scrutin? E cineva asa de naiv? Se indoieste cineva ca Pdl, Psd, Pnl, oricare partid s-a dat vreodata in laturi de la turism electoral, voturi multiple, mita electorala si alte practici asa de cunoscute? Nu cred… Dar…na… sistemul mergea asa, inainte; pina in punctul in care a ajuns sa ni se para FIREASCA aceasta situatie. Pina la punctul la care acum, in acest moment cu miza maxima, Geoana e acuzat ca nu stie sa piarda, ca scormoneste dupa nodul din papura, ca, hai, dom’le, da-o incolo de treaba, ciocul mic, ca acum NOI suntem la putere. Si noi, astia care privim la televizor, chiar si noi, cei care l-am votat dintr-un considerent sau altul, continuam in sinea noastra: “parca tu n-oi fi furat la viata ta…” Uite asa merge sistemul.

O sa mai asterpt o bucata de vreme sa putrezeasca definitiv sistemul medical. Dar… incep sa simt un freamat; ridic privirea si parca imi vine sa mijesc o dunguta de zimbet; ridic nasul in vint si…parca simt miros de praf; praf de ala de la prabusirea unu SISTEM.

Poate ca a fost BINE ca tara asta s-a impartit in doua; poate ca a fost BINE ca ne-am incrincenat asa de tare sa tinem cu unul sau cu altul; poate ca a fost BINE ca victoria unuia sau a altuia sta in doar 70 000 de voturi. Pentru ca asta i-a fortat pe perdanti sa URLE. Sa vina cu “camioane de probe”; sa ia atitudine pe cai legale si transparente, obligind autoritatile statului sa dea un verdict: s-a fraudat! It’s official! Doamne ajuta! Pentru ca daca se intimpla asta, nimeni nu mai iarta pe nimeni; nu mai inchide Pdl-ul ochii data viitoare la fraudele Psd; nici Psd-ul la fraudele Pdl; or sa se PAZEASCA unii pe altii; or sa fie vigilenti. Si de aici, noi, votantii, poporul, asa rupt in doua, iesim in cistig. Ce minunat le aseaza pe toate soarta!

Psd si-a taiat creanga de sub picioare pentru viitoarele alegeri. NU mai au cum sa fraudeze de acum. In momentul asta nu le pasa. Si noi, ne alegem cu un SISTEM nou, mai trainic si mai frumos.

Hai ca e bine, pina la urma!

Spre profunda lamurire, iaca si prima crapatura in fundatia SISTEMULUI; a se citi comunicatul din data de 8 decembrie anul curent:

http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=cauta&termen=alegeri+europarlamentare&page=1

Mai, popor!

De ce ti-e frica de bogati? De ce consideri ca toti bogatii din tara asta te fura? Pentru ca nu ai ce pune pe masa? De ce nu te intorci spre tine, popor si de ce nu te judeci cu aceeasi moneda? Ai mers la scoala? Ai muncit din rasputeri? Esti cinstit in toate circumstantele vietii tale? Popor, faci evaziune fiscala pentru ca nu iti place de statul furacios? Popor, dai spaga? Popor, primesti spaga? De ce esti ipocrit si demagog, popor? De ce pui pe seama altora (stat, bogati, mafie, moguli) incompetenta ta proprie si incapacitatea ta de a-ti face o viata in parametrii pe care ti-i doresti?

Popor drag, minunat de special popor, de ce arunci cu piatra! Opreste-te si cugeta! De ce sari la bataie? De ce astepti de la un tatuc luminat sa iti deschida drumul luminos? De ce nu iti construiesti tu cararea galbena spre minunatul Oz si de ce astepti sa iti dea marele vrajitor tot ce trebuie? Nu stii tu, drag popor, ca Vrajitorul din Oz e un biet batrin care se ascunde in spatele unui ecran luminos turnindu-ti ce vrei sa auzi?

Mai popor, de ce te bucuri cind presedintele tau ciuruie jumatate minus unu din restul populatiei alegatoare? De ce, draga popor, nu intelegi ca noi de aia nu l-am votat; pentru ca stiam ca nu e capabil sa se bucure frumos; pentru ca vroiam sa auzim, tinjeam, ne era dor de limba aia de lemn de prostanac care sa spuna reverentios: multumesc celor care m-au votat, iar pentru cei care Nu m-au votat, o sa incerc sa fiu un presedinte atit de bun, incit sa le schimb parerea; sau: poporul a votat, poporul are dreptate (ne inclinam cu gratie in fata vrerii lui). Nu, nu ne faceam iluzii ca ei chiar vor face asta. Dar ne doream ceva frumos, o forma placuta, calma, linistita, un ton dulce, un multumesc, o verticalitate formala (repet, formala), putin gratie in viata noastra.

Popor, noi, jumatate minus unu nu ne faceam iluzii ca vor disparea mogulii si mafia; nici ca struto-camila alianta va rezista; nici ca nu se va mai fura. Noi doar vroiam sa nu fim ciuruiti. Sa putem si noi sa stam in tara asta si sa vorbim cu patima sau fara, dar sigur pe un ton civilizat despre ce nu ne place la ceilalti.

Popor iubit, de ce esti naiv? Acum cinci ani nu ti s-a promis caderea mafiei Psdiste? Citi psdisti, popor drag, fac inchisoare sau sunt completi discreditati politic? Acum, popor drag, ce astepti? Sa intre mogulii la inchisoare? Mai crezi asta, inca? Popor drag, de ce ti-e frica de Iliescu, Mitrea si Hrebenciuc si Vanghelie si de ce nu ti-e frica de Udrea, Cocos, Videanu, Berceanu, Blaga? Nu ti-au demonstrat toti, fara exceptie, de ce sunt in stare? Si atunci, in conditiile in care la orice demagogie a Psd-Pnl putem sa raspundem cu o demagogie Pdl; la orice mogul al lor nostru putem sa va aratam unul al vostru; la orice hot al nostru putem sa va aratam unul de-al vostru, atunci cum ai ales popor? Ai ales Presedintele ciuruitor…

Ai grija, popor drag, pe CINE ciuruie Presedintele asta… Trei moguli sau 49, 7% dintre ai tai…

Mi-esti drag, popor; dincolo de cit pot exprima cuvintele. Si de aceea voi trece peste amareala, ma voi inclina respectuos si voi continua sa cred in tine. Nu fara sa iti spun, insa, zi de zi: sa fii elegant, reverentios, zimbitor si politicos, gratios, tolerant si deschis, mindru si civilizat.

O sa te iubesc mereu, popor, indiferent unde voi fi; dar, iarta-mi egosimul si, poate, lasitatea, daca Presedintele tau (al nostru?) o sa ma ciuruie, atunci o sa plec…

daaa… Simt nevoia de discursuri decente, neisteriza(n)te, in spiritul tolerantei si moderatiei:

http://gotiu.viataclujeanului.ro/2476/scrisoare-deschisa-intelectualilor-din-timisoara-cu-ce-suntem-mai-buni-decat-minerii/

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/adevarul-lui-basescu-versus-noi-ailal%C8%9Bi-javrele-%C8%99i-pro%C8%99tii-18611.html

Si iaca, m-a mai palit o idee; ca tot discutam si ne buricam care e mai comunist si mai rosu decit care: are careva idee despre CE anume e vorba in programa de guvernare a lui Basescu? Adica, frati romani, la concret: ce anume imi propune Basescu in schimbul votului meu? Ca eu nu am nici cea mai vaga idee. Si, de fapt, despre asta e vorba in problema, nu? Bine, stiu: mogulii; mogulii astia care si-au pierdut semnificatia, sunt inamicul public numarul 1, ne fura ei tot, nu putem noi trai linistiti de mogulii astia, hainele de pe noi ni le iau! Hm… de discursurile la fel de irelevante si caduce despre MAFIA, ale pitorescului nostru personaj politic omniprezent, da, ala caruia i se fura in permanenta voturile nu isi aminteste nimeni?

Asadar, dincolo de MOGULI (sa nu uitam ca Base ne-a promis si matrasirea dinozaurilor psd-isti odata si nu s-a tinut de cuvint) ce altceva imi mai propune Basescu?

Si sa nu ma intrebati ce anume propun ailalti, ca repede va zic 2-3 chestii, iaca asa cum imi vin in minte (cu unele nu sunt de acord, dar macar am cu ce sa nu fiu de acord).

Gata! promit sa nu ma mai infierbint, ca tare rau imi pare dupa aia. Promit sa fiu toleranta si moderata (nepartinitoare n-am cum fi, ca, na, sunt om si eu), dar sigur, sigur, o sa fiu mai relaxata.

Si un pupic:)

La noi la facultate s-a infiintat o noua specializare: Business Administration, cu predare exclusiva in limba engleza. Am norocul sa tin un curs la aceasta specializare. Lucrez asadar cu o serie mica de studenti minunati; curiosi, intrebatori, insetati de cunoastere! E o provocare si o placere sa le predau. Pentru prima data, in 10 ani de cind predau, simt ca pot indruma, pot deschide minti, ca TREBUIE sa citesc, sa invat, sa STIU, ca sa le pot raspunde.

Le-am dat un test. Am fost dezamagita: notele variaza intre 5 si opt. Am fost, rind, pe rind, stapinita de doua sentimente:

1. Hai ca nu e chiar rau. Macar au luat toti peste cinci. Ceea ce nu e putin. Se poate si mai rau, nu? Adica, avind in vedere halul in care vin din preuniversitar, hai ca e bine. (Pasare de pisica in curtea altuia, acceptare resemnata a realitatii)

2. Lasa ca v-o coc eu! adica eu ma chinui si va predau si pun suflet si voi nu sunteti in stare sa invatati niste concepte simple de economie?!?! (Iar, pasare de mitza plus revolta celui care isi ascunde incompetenta sub agresivitate)

Mai apoi, m-am linistit. M-am intrebat “de ce?”. M-am analizat pe mine. Pai…e o regula simpla in inavatamint. Daca nu reusesti sa scoti performanta de la studentii tai, numai TU esti vinovat. Nu ai stiut sa explici, nu ai reusit sa motivezi si sa potentezi, nu te-ai zbatut suficient. Esti incompetent!

Hai sa facem ceva. Hai sa fac ceva. Mai am un semestru si ceva la dispozitie sa rastorn acest rezultat.

Presedintele nostru minunat e profesorul gloatei care suntem. Ba, mai mult decit atit, e si reprezentatul nostru, ca doar noi l-am pus acolo, ceea ce studentii mei nu au posibilitatea sa faca. Si nu a avut la dispozitie 2 semestre, ci cinci ani. Nu ca sa schimbe ceva, nu. departe de mine gindul. Ca in fond, la noi, presedintele nu se poate amesteca in economie. Atita vroiam de la el: sa nu lase PSD-ul pe care l-a infierat atit sa se mai ridice prea curind. Sa il reduca la rolul cuminte si democratic de opozitie corectoare si imblinzitoare a eventualelor devieri ale liberalismului salbatic. Ca doar de aia l-am votat! Asta a fost programa lui in alegerile trecute! Jos cu Psd-ul!

Presedintele meu a fost incompetent. Punct. Asa ca nu il mai aleg. Din mult mai multe considerente. dar reduc discutia, conform principiului lui Ockham, la lupta lui cu Psd-ul. Si ce face, dumnealui, Presedintele meu? Imi arata zi de zi ca am dreptate sa nu il votez. Ca un foarte prost pedagog, face uz si abuz de pozitia lui ca sa paseze mitza putrezita. “N-am fost lasat; nu am avut cu cine lucra; EI SUNT VINOVATI!” Si se revolta si bate cu pumnul in masa si…scoate gloata in strada!

Pai cam ce ar fi acuma sa ma duc eu la studentii mei si sa le spun: “Ia mergeti voi la proful vostru de economie si la ala de mate din liceu si trageti-le o mama de bataie! Ba mai mult, ia iesiti voi in strada si protestati vehement impotriva sistemului preuniversitar ticalosit!” Asa, la gramada, ca se poarta, fara discernamint si cu avint muncitoresc! Pe modelul revolutiei socialiste!

Pai, domnule Presedinte, sa iti fie rusine!

Ca ai fost un pedagog si profesor prost cinci ani de zile. Ca ai fost ocupat sa il dai jos pe Tariceanu, in loc sa fii ocupat sa promovezi un discurs moderat, tolerant, in loc sa scoti ce e mai bun din toti, fie si din Psd, ca se poate! Si ca, la sfirsit, pasezi mitza, acuzi si te bati cu pumnii in piept in loc sa te auto-analizezi sa vezi: Ce Doamne iarta-ma ai gresit de gloata asta de popor a luat note asa de mici?!

Si, mai ales, sa iti fie rusine, domnule Presedinte, ca prin incompetenta ta, ma pui acum in postura sa votez cu Psd-ul!

N.a. La parlamentarele europene, Catalin Ivan, un reprezentat decent al tineretului Psd-ist si un bun amic, in ciuda adversitatii de idei care ne anima, imi spunea rizind: “O sa iti cada tie mina pina pui stampila pe Psd!”

Ii transmit acum: Uite, Cataline, ca, desi imi tremura mina, o sa dau votul asta Psd-ului. Pentru ca ma mint frumos ca votul asta nu i-l dau lui Iliescu, nici lui Mitrea, nici restului de dinozauri Psd-isti, ci ti-l dau tie, in speranta ca noul val social democrat o sa semene mai mult, in discurs si fapte, cu social democratia europeana, decenta, grijulie si, in ciuda multelor pahare cu apa si linguritelor de miere cu care va trebui sa imblinzesc acreala, inghitibila. Nu ma dezamagi!

Ieri am fost cu copiii la mall. Dincolo de faptul ca au inceput sa reclame, din cind in cind, cite o vizita la mall, ca niste copii (foarte) adaptati la cliseele moderne si contemporane, a fost necesara vizita pentru ca trebuia sa luam cizmulitze de cauciuc pentru Victor; Tudor primise cizmulite rosii de la o bunica, Victor, care are piciorul mai mare incercind cu disperare sa si le traga si el in picioare. La mall tocmai se afisasera ornamentele de Craciun. Drept la intrare trona un brad imens impodobit cu globuri imense si cu niste ciucuri mari de vreo 30 cm bucata, aurii. Copiii s-au si repezit la respectivele podoabe cu exclamatii de incintare.

Tudor: “Mama, ce e asta?”

“Sunt ciucuri, asa se cheama”.

Prompt, ba chiar grabit sa isi manifeste bucuria:

“mama, mie imi patzi tuchilili! Ca e CHIAL CA UN PAL!” (Mama, mie imi place ciucurele. Ca e chiar ca un par! n.a. par, adica podoaba capilara, uf! trebuie sa imi instalez caracterele romanesti!)

Si Victor, nedezmintindu-si niciodata calitatea de mincaul familiei, completeaza: “Mie imi patzi ca e chiar ca niste MACAROANE!”

In aceeasi zi il admonestez pe Tudor: “De ce ai fost rau cu tata?” “Am dormit rau!”, gaseste el repede scaparea.

“Victor, cu ce stinge pompierul focul?”

“Cu TICHINTOLUL” (cu extinctorul)